Notele și anxietatea de performanță

Am ales de această dată să vă vorbesc puțin despre note și impactul acestora într-o familie. Ei bine, întâlnesc adesea școlari cu un nivel ridicat de anxietate, iar ce observ eu, este că la cei mai mulți dintre ei anxietatea are legătură și cu performanța școlară.

„Ce fac dacă iau note mici?“

Multor copii le este frică de eșec. Deși sunt copii inteligenți, descurcăreți și chiar creativi, presiunea mare pusă pe ei din exterior se simte. Și atunci apare acea anxietate de performanță, când cei mici își fac griji despre viitor, despre ce note vor lua, ce vor spune părinții sau profesorii. Stresul prea mare vine mână în mână cu o capacitate scăzută de concentrare, astfel încât în timpul unor teste, copilașii au un nivel atât de crescut de anxietate, încât uită ce au învățat sau pur și simplu nu se mai pot concentra pe sarcină.

„Nici nu vreau să mă gândesc cum ar arăta viața mea cu note mici.“

Deși par exagerate, acestea sunt cuvintele care vin din partea unui pre-adolescent.

Ce putem face ?

  • Le recomand mereu părinților să își asigure copiii că sunt iubiți pentru ceea ce sunt! Ei îmi răspund de cele mai multe ori prin exprimări de genul: „Dar cum sa nu îi iubim? Noi le spunem!“ . Este ceva mai mult decat atât. Este vorba despre a le comunica verbal că îi iubiți, chiar și atunci când vin cu un 3 de la școală.
  • De asemenea, revin la empatie. Verbalizându-le emoțiile („Știu că și tu ești dezamăgit de această notă“), îi asigurăm că le suntem aproape, că nu sunt singuri și, mai mult, că ceea ce simt ei este normal în astfel de situații.
  • Totodată, este necesar să le spunem că performanța poate fi oricând îmbunătățită, prin muncă. Iar dacă nu ai depus suficientă muncă la acea materie, nu înseamnă că nu ești bun sau că nu e de tine.
  • Încercați să construiți o legătură afectivă puternică cu cel mic, astfel încât atunci când este criticat de către profesori sau colegi să nu cedeze emoțional, ba din contră, să revină „cu burta pe carte“.
  • Încercați să descoperiți care este stilul său de învățare: vizual, auditiv sau kinestezic. Este mai mult pe parte logică, lingvistică sau creatoare? Acestea sunt doar câteva exemple de stiluri particulare de învățare. Fiecare dintre noi este unic, trebuie doar să utilizăm acele puncte forte în orice dorim să realizăm. De pildă, pot învăța la mate (deși nu este materia mea preferată) făcându-mi scheme logice, lipindu-mi formule pe pereți, dar și explicându-i cuiva ceea ce am înțeles.
  • Poate cel mai important sfat este să le explicăm copiilor CE ESTE o notă?

Dacă îi întreb pe copii, de cele mai multe ori îmi spun:

Notele arată cât de bun sunt eu.

Fără note bune aș fi codașul clasei.

Trebuie să am note mari mereu, altfel nu voi fi fericit în viață!

Iar ceea ce le spun eu, este:

Notele reprezintă nivelul performanței unui copil la o materie, în momentul testării, în funcție de starea sa din acea zi.

Aceasta este o definiție personală, care mă ajută mereu în lupta cu anxietatea de performanță a copiilor. După ce își dau seama ce este cu adevărat o notă, începem să lucram cu adevărat la acea dezvoltare personală, din spatele măștii sociale pe care o purtăm cu noi în clasă sau la serviciu.
Dezvoltare Personală Copii Oradea – detalii aici
Pentru mai multe întrebări, detalii sau completări, aștept cu drag să îmi scrieți la adresa de e-mail: hermina.popa@yahoo.com sau să mă contactați la telefon: 0741392636

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sofiline.ro