DiverseParentingTotul despre copii

Cum explicam copiilor evolutionismul – Povestea iepurelui cu urechi mari

Cum povestim coipiilor nostri evolutia? E un subiect care mie imi place, iar transpunerea lui pentru copii e larg dezbatatuta. Eu consider ca trebuie sa afle de mic copilul, informatia asa cum este, reala netransformata, fara infloriri stupide, fara fantezie (nu pana la 6 ani). Daca din frageda copilarie le predam ca pe ceva firesc si simplu, notiunile simple si logice, copiii nostri vor creste cu o viziune corecta, fascinanta asupra lumii care ne incojoara.

Cum adaptam stiinta si faptele sale la nivelul de intelegere al copilului de 3 ani? Copilul trebuie sa afle de mic, informatia asa cum este, netransformata, fara infloriri stupide, fara fantezie (nu pana la 6 ani). Daca din frageda copilarie le predam ca pe ceva firesc si simplu, notiunile simple si logice, copiii nostri vor creste cu o viziune corecta, fascinanta asupra lumii care ne incojoara.

Ii povestesc fiului meu de cand era foarte mic, in timp ce proiectam pe tavan o imagine simpatica cu un iepure vesel, povesti improvizate, cu tuşă modernă, învățături si ce mai cred eu de cuviinta sa ii \”predau\” copilului prin povestiri. Sincer, momentan nu intelege el tot iar eu profit de ocazie sa exersez povesti faine pentru perioada ce va urma.

Desi am alta profesie, la baza sunt biolog, adica am terminat Stiintele, Biologia. Am fost foarte pasionata si una dintre fascinantele obiecte era Evolutionismul, pe care il respiram prin toti porii, in toata calatoria mea ptin facultate. E interesant cum am ajuns acum sa transpun, asa cum nu credeam ca o voi face, unui copil, evolutionismul. Nu oricarui copil, copilului meu.

Nu va spun ca am in minte toata regia si scenografia pentru o animatie ecranizata sau desen animat, dar ma rezum doar la poveste, momentan.

Povestea iepurelui cu urechile mari

text și viziune, Alexandrei Giuffrida

Traia intr-o padure un iepuras junior, istet si vesel. Lui ii placea mult sa tina discursuri celorlalte animale din padure pentru ca citea mult si era mereu informat. Mai mult, iepurasului ii placea sa descopere lucruri interesante pe care le cerceta curios.

Intr-o zi, iepursul se duse la mama sa si o intreba:

– Mama, eu de ce am urechile atat de mari?

– Ei, fiule, zise ea zambind, am stiut ca ai sa ma intrebi asta intr-o zi. Am pregatit raspunsul la aceasta intrebare încă de când te-ai născut. Vino, sa iti arat!

Mama il lua pe iepuras dupa umar si il duse în camera sa de unde scoase un album de familie, vechi si bogat în fotografii.

– Iată, fiule, acestia sunt fratii, surorile, bunicii si străbunicii noştri. Iată, micul meu iepuras, şi fratele tau mai mare a avut urechile lungi. Si bunica ta, iar de bunicul, nici nu mai vorbesc, hehe. Uita-te şi la mine, vezi? Sunt cumva mai scurte, hm?

  • – Asa este mama, şi tu ai urechile lungi, raspunse iepurasul amuzat. Dar acesta cine este, mama? Intrebase iepurasul cu o uimire pe fata, si arata cu labuta pe o fotografie veche.
  • – Acesta este stra-stra-stra-bunicul tau. Se spune ca acesta cand a fost tanar a avut cele mai lungi urechi pe vremea lui. Defapt, in timpurile acelea, iepurii toti aveau urechile asa, mult mai scurte. Singurul cu urechile mari era stra stra stra stra bunicul tau. Erau de-a dreptul uriase, dar stii ce? Avea un auz excelent, auzea si musca in aterizare de la distanta mare. Orice miscare primejdioasa, el era primul care o auzea si dadea de veste si celorlalti iepurasi din barlog.
  • Mama continua povestea, în timp ce iepurașul asculta interesat: ”Cand iesea in padure, unele animale radeau de urechile sale mari, pe cand altii se speriau. Insa cand iesea pe camp, noaptea mai ales, bunicul auzea atat de bine, incat nici un pradator nu il prindea nepregatit. Cand se apropia vreo vulpe sau un lup, strabunicul fugea din timp, ca nici nu il ajungeau. El scapa mereu, si ajungea acasa teafăr.
  • Pe cand alti iepurasi nu aveau acelasi noroc, unii sfarseau mancati de alte animale din padure. Iepurasii cu urechile mici, nu aveau sansa sa prevadă pericolul si uneori se intampla sa fie atacate de animalele infometate, inainte ca iepurasii sa se casatoreasca si sa aiba pui.
  • Uite asa,  bunicul tau, din ce in ce mai renumit, avea in fiecare an cativa pui, care ce sa vezi? Aveau si ei urechile mari! Unii care semanau bine cu bunicul cu urechile mari, traiau multi ani. Acesta auzeau foarte bine, si erau voinici ca bunicul, reusind de fiecare data sa scape cu viata primejdiilor din padure.
  • Asa au urmat generatii si generatii, care in cele din urma au ramas reprezentate doar de iepurasi cu urechile lungi.
  • Tatal tau e un nepot indepartat de-a vestitului iepure care a schimbat istoria speciei noastra, a iepurasilor.
  • In tot acest timp iepurasul junior asculta vorbele mamei cu uimire si admiratie.
  • – Wow, ce bine ca a avut bunicul urechile mari. Cred ca a fost un tip grozav! Dar cum s-a intamplat asta, mama?
  • – Ei, fiule, natura uneori ne face surprize, dandu-ne unele parti ale corpului speciale, ori dimpotriva, lasandu-le pe unele animale fara codita, de pilda, ori fara culoare … fiecare animal ramane in final cu ceea ce il ajuta cel mai bine sa supravietuiasca. Bunicul tau nu ar fi supravietuit zeci de ani daca nu ar fi avut aceste urechi uriase care sa il ajute sa se orienteze.
  • – Cred ca am inteles. Oare a fost la fel si cu dintii acestia mari?
  • – Hehe, raspunde mama amuzata. Aproape la fel fiule, aproape la fel. Intr-o zi, am sa iti povestesc si asta.
  • Apoi, mama ridica de-o data urechea spre vazduh, dupa care spuse:
  • – Haide fiule, sa cautam o umbrela, se pare ca va ploua! Iar in cateva monente ploaia incepu sa cada in picuri grei si calzi peste padurea proaspata.

 

Related posts
Diverse

E ok, îi poți lăsa la desene pe TV. Îți spun eu unde și de ce

Diverse

Alegeri. Parenting autentic

Diverse

Răsplata ta cinstită în cura de slăbire

Diverse

Față în față cu emoțiile tale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *