Jurnal – iunie 2020 | Alexandra Giuffrida

Luna iunie a fost despre inspirație, Împărtașire, trăire și observație.

Ce am inspirat? Am inspirat cunoaștere, multă cunoaștere. Toată luna iunie m-am cufundat adânc în cursul de Human Design, Rave ABC.

Ce am împărtășit?

Am împărtăsit cam tot ce am avut eu – insight-uri, întrebări, inspirație, idei și … puțină confuzie. Pentru ca atunci cand e confuzie, e si presiune de a pune in ordine, de a gasi raspunsuri privitoare la ce s-a întâmplat defapt. O presiune de genul acesta, de a găsi firul poveștii dintr-o perspectivă realista, înafara undei emoționale, o am cam tot timpul. Depinde însă ce fac cu ea, la ce o folosesc si mai ales daca o las sau nu să imi ghideze alegerile. Desigur cel mai înțelept este să nu permit minții sa ia deciziile pentru mine, eu sunt cea care are autoritatea asupra deciziilor din viața mea, și nu mintea, care e influențată. Mintea îsi face de cap iar eu o observ, sorbind o cafea cum se preocupă ea de tot ce nu o privește.

Despre Undele emoționale din Human Design

Am trait luna aceasta o serie de emotii, printre care majoritatea legate de asa zisa criză mutagenă, un fel de punct culminant al unui ciclu de transformare. Prin acesta ceea ce nu funcționa este eliberat iar prin criza și apoi iluminarea întunericului, este eliberata acest ghimpe din coaste. E super fain ca de cand stiu Human Design am inceput sa observ aceste emoții. Întreaga undă emoțională și ciclul acesta al efemeritatii, prin care răul din corp este eliberat, obligatoriu prin criză. Înainte eram mereu pe muchia de a cădea iar intr-o criză pe care de fiecare dată o credeam de neintors, iar simpla apropiere era insoțită de o aprehensiune teribilă. Acum, de cand stiu cum functioneaza acest ciclu, ma simt eliberata si ancorata in siguranta că, după ploaie, vine soare, iar după soare, vine ploaia care spală, din nou, ce nu îmi face bine mie.

Problematici cotidiane

Am avut cateva zile la rand cand în fiecare dimineață îmbrăcam copiii si ii duceam la mama, pe racoare. Ma furișam pe tocuri cu fustă creion și cu agenda în mână, pe scări apoi lasam in urma mea ușa închizându-se pe cand eram deja pornită spre muncă! Oh… dragostea de munca daca n-ar fi, as putea sta si eu linistită în confortul casei mele fara sa mai simt vinovată ca respir aerul degeaba. Dar nu dupa mult timp, vreo 8 zile mai exact, am ramas din nou cu ei, program full, pentru ca mi se parea ca cel mic plange. Deși mama nu mi-a zis, am descoperit ca plangea după plecarea mea, asa ca gandul acesta nu l-am putut suporta. Cu toate că a fost vorba doar de cateva ore, nici macar 6. Am revenit cu ei la programul nostru magic, unde după mai multe încercări, tot o dată la 2 ore mi se eliberează câteva minute, în care, pot lucra. Până la finalul zilei, inclusiv somnul de amiază, am în total cam 4 ore. 4 ore jumate libere (de catre copii – timp pe care îl folosesc să mut cate un munte, pe munca, diverse proiecte sau … meditație. Curatenia si mancarea o fac cand sunt ei treji, împreună cu ei, cum pot.

Așa ca mi-am luat proiecte si luna aceasta, de finalizat un catalog, de refacut manualul de training, de făcut textele pentru site, de contribuit la strategia de leading agenti, de dezvoltat o noua strategie de marketing pentru social media, si alte zeci de chestii mai mici, zilnic.

”Ale, cum reușești să le faci pe toate?” În Top 3 întrebări pe care le primesc cel mai des.

Daca ma intrebati cum resuesc, simplu. Ma concentrez pe cate una, o data, pas cu pas si pana la capat. Focusul si concentrarea este superputerea mea. Până sa o constientizez, nu o foloseam la puterea sa maxima, însă de cand stiu ca am aceasta calitate, sunt mai mult decat productiva. chiar si facand mai putin. Pentru ca am invatat sa elimin detaliile care nu conteaza, sa elimin hotii de timp si hotii de concentrare. Nu ma abat de la obiectiv la fiecare minut cu invitatii, intreruperi. Pur si simplu nu permit, insa rezultatul e pe masura. Nu conteaza ca a trecut o zi intreaga, satisfactia unui bine lucru facut, e enorma, nici nu se poate descrie in cuvinte. Chiar si atunci cand e singurul lucru pe care l-ai realizat in acea zi. Pur si simplu te culci epuizat, dar satisfăcut. Si asta e in defintiv scopul oamenilor cu energie si dragoste de munca, precum sunt eu, sa aiba satisfactie in munca!

Sărbatorind rezultatele muncii

Am organizat si o mini petrecere in firmă, firma fiind a sotului meu, activitate ce a implinit 13 ani. Am dus baloane, cele mai delicioase prajituri și o sticla de spumant. Colegii, desi erau intr-o zi de munca obișnuită, s-au bucurat ca am avut ocazia sa tinem un toast impreuna si sa ne felicitam reciproc. La multi ani, si la mai mare!

Undeva pe la finalul lunii am avut si un workshop la Gradina Alinei, spontan, despre Human Design. Le-am vorbit despre Human design in iarbă, unor femei deosebite, adunate acolo cu inima. Le cunoscusem dinainte cu o saptamana de la Garden party-ul Alinei, cand ne-am bucurat de bijuterii si garderoba reinventată. Energii vibrante de femei puternice si invaluitoare, ce mai, a fost o experiență cu adevarat deosebită.

Perioada de observație și conștientizare

Am spus la începutul articolului ca luna a aceasta a fost si despre observație. Pentru prima data in viata mea, am reușit sa ma detasez mental de situatii si sa fiu un bun observator al propriilor emoții si al propriului film. E fascinant si daca imi permiti, as dori sa abordez acest subiect separat, intr-un articol aparte. Dar inainte de a face asta, atat vreau sa mentionez: te invit si pe tine sa descoperi cum e sa fii propriul observator. Un observator care se bucura de ce simte, notează si consemneaza iar apoi decide din claritate, ce face pe mai departe! Testeaza si tu, e chiar smart chestia!

Tu ce conștientizări ai avut această perioada? Te-ai simtit inspirată? Simți că iesirea din perioada de carantină te-a eliberat de stres si ai inceput sa poti visa si planifica din nou?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *