Diverse

Față în față cu emoțiile tale

Când simt ca vine valul de furie sau tristețe merg la oglinda și ma privesc în ochi. Vad cum albul devine rosu, îmi vad venele pe frunte cum încep sa pulseze și îmi vad lacrimile cum țâșnesc. Ma vad pe mine cu umerii lăsați și cu buzele întinse de scârbă sau dezgust fata de nemulțumire. Îmi vad sprâncenele regretând, ochii rusinându-se și nasul înecându-se în propriile mele … respingeri, luptandu-se cu viata. Îmi vad chipul în impas, ma vad blocată, umilită sau jignită. Apoi, când printre sutele de capilare roșii de sânge din jurul ochilor, vad un albastru clar, sălbatic și cristalin. Acolo zace bunătatea cerului și gheata iadului în același timp. Atunci vad ochii bunicii, care plânge cum plâng eu acum, corectă și indignată, rănită și iubitoare.”

O avalanșă grea, dar vindecătoare, de trăiri pe care le privesc în față, de care nu fug, nu mă ascund, nu le ascund sub straturile de carne. Pentru mine, acest exercițiu, practică – spune-i cum vraiște, am descoperit ca este o metoda extraordinară de terapie, în cele din urmă.

Faptul ca ma vad în oglinda ma ajuta sa nu fug în minte, înnebunind în tristețe. Faptul ca ma văd furioasa ma ajuta sa ma calmez, dandu-mi fix în ultimul ceas, puterea sa izbucnesc în ras, pentru ca nu-i asa, n-ai cum sa nu razi când îți dai seama ca tocmai te-ai autoexorcizat. Faptul ca ma vad în oglinda când sunt jignită ma ajuta sa îmi dau puterea de a-mi supra-compensa stima de sine și autoaprecierea. Faptul ca îmi vad frustrarea pe fata în oglinda ma ajuta sa îmi dau seama fără întârziere care îmi sunt emoțiile.

Mai pe scurt, asta mă ajută pe mine sa privesc în fata emoția, sa o înfrunt sau sa o îmbrățișez, sa o trăiesc, sa dau de pământ cu ea sau dimpotrivă, să o onorez, sa îi găsesc leac sau alteori sa o las sa treacă singura, intr-un cuvânt, sa ma vindec.

Tu când ai stat ultima oara cu tine? Când te-ai analizat ultima oara? Când ai stat sa te privești în oglinda mai mult de câteva secunde?

Daca ai rezonat când ai citit rândurile de mai sus, probabil funcționează pentru tine sa îți vorbești privindu-te în oglinda. Eliberandu-te, prin tine.

Însă la fel de bine exista posibilitatea ca pentru tine sa nu funcționeze astfel, sa nu fie deloc o treaba buna sa te băltești în lacrimi identificandu-te cu emoții care sunt oricum trecătoare și care nu îți fac bine corpului iar somatizandu-le nu faci decât sa te afuzi în stări din care îți este greu apoi sa ieși.

Scopul acestei practici personale e vindecarea. Tu ești singura care poate sa răspundă, pentru tine ce funcționează? Tie cum îți place să te calmezi? Ce îți place să faci când simți ca o iei razna? Cum te protejezi? Îți identifici emoțiile? Simți când este prea mult? Poți lupta cu ele? Le poți gestiona?

Nu ai răspunsuri? Vorbește cu tine, întreabă-te si răspunde-ți ție, cu sinceritate și compasiune. Asculta-ti corpul, urmareste-i semnalele, urmează-ti chemările, alimenteaza-ti pornirile, experimenteaza, observă. In incheiere, dincolo de cliseicul “fii prezent în prezent” îți propun doar atât, fii prezentă în tine!

About author

Mamăprenoare și iubitoare de viață
    Related posts
    Diverse

    Alegeri. Parenting autentic

    Diverse

    Răsplata ta cinstită în cura de slăbire

    Diverse

    Emoțiile pe foaie, copii! Lodolina din povești italiene

    Diverse

    Retrospectiva în claritate la un an după pandemie

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *