Când ai iubire de dat, o dai pur și simplu, fără sa ai aștepți nimic în schimb, pentru ca nu dai spre a primi, ci dai pur și simplu pentru ca ai de dat. E ca atunci când ai o livada cu fructe din belșug și la recolta iei de împarti pe toți, ca este și e de mâncat. Sau ca atunci când ai făcut prea multa supa și mai imbii pe toți mesenii, ca este și e de dat. Asa e cu iubirea. Este din belșug și izvorăște în permanenta, nu o poți tine pentru tine ca nu ai cum, e de dat, deci luați de va înfruptați.
Iubirea nu e condiționată și expresia „iubire conditionata” e un nonsens, asa cum „iubirea neconditionata” e un pleonasm, dar asa pleonasme sa tot fie. Iubirea nu tine cont, iubirea e acolo, în orice moment, nu e ocupata, nu e rezervata, nu are condiții. Iubirea nu se explica în termeni, nu se constituie în articole și paragrafe. Iubirea nu are sentinta și nici adjudecare. Iubirea este si nu poate fi clintită, nu poate fi luata și măsurată, împărțită sau fragmentata. Iubirea nu are timp, nu se pune pe pauza, nu doarme sa fie trezita, nu e aici pentru a fi luata, purtata, cantarită sau grăbită. Iubirea este de neatins, iubirea e esența, iubirea e motivul vieții sa fie viata.
Cea mai evident necondiționată iubire e cea pentru copii. Când dai iubire copiilor tăi e pentru că pieptul ti-e plin, abundă în iubire, atat de multa ca iese pe dinafara și le-o dai sa aibă, sa o simtă, sa fie fericiți, sa se simtă pur și simplu iubiți. Când iubești asa nu ai cum sa aștepți ceva la schimb, pentru ca nu acesta este motivul pentru care iubești. Iubești ca iubești și arăți asta pentru ca nu exista alta cale. Iubirea e asa.
E straniu totuși ca vorbesc despre iubire, ca e un sentiment ce toți îl au. E ceva ce se găsește pretutindeni și fiecare știe cum e, e că și cum as vorbi despre beneficiile apei sau cum as vrea sa descriu aerul. Toți respiram și bem apa, toți știm cum e, și toți avem asta în viețile noastre, mereu. Totuși, de ce relaționam defectuos peste o relație de iubire? De ce operam stângaci cu iubirea? De ce alegem sa o condiționam, sa pretindem ca o controlam sau că o stăpânim? Retorica acestor întrebări nu este suficienta, însă dacă un vârf de ac te-a atins și a durut, pune-ti singur în taina, o întrebare mică: Iubesc? Ce iubesc eu?
