A avea un câine aduce multă veselie, loialitate și iubire, însă atunci când în peisaj apare și un bebe, lucrurile se complică.
De multe ori am auzit întrebarea „ Și? Ce vei face cu câinele când vei avea un copil? ” . Mă întreb ce vor să audă oamenii de fapt? Că îl voi vinde? Că îl voi dona? Că îl voi abandona?
Atunci când îți cumperi un câine sau când îl primești ori îl adopți, nu există un termen de expirare. O faci pentru toată viața – viața patrupedului. Se presupune că îți asumi tot ce înseamnă creșterea și îngrijirea lui, iar dacă ești tânăr, trebuie să ții cont de faptul că pe parcursul vieții va veni pe lume și un copil.
O altă variantă este aceea în care copilul este primul în familie, iar părinții cumpără cățel „ pentru copil”. Un câine nu este o jucărie pentru copilul tău. Un câine este o responsabilitate pe care doar un adult sau un copil destul de mărișor și-o poate asuma. Drumuri la veterinar, mâncare specială, accesorii și medicamente- toate acestea vor trebui asigurate, iar un copil, cu siguranță nu se va descurca fără ajutorul tău. Ține cont atunci când cumperi un câine pentru un copil mic de faptul că există riscul ca acesta să se plictisească, iar îngrijirea lui să rămână în seama ta.
Beneficiile creșterii unui câine sunt nenumărate, iar părțile frumoase depășesc cu mult micile sacrificii sau inconveniențe. Acesta aduce bună dispoziție în casă, iar plimbările dese sunt un mijloc mai mult decât plăcut de a face mișcare și de ai scoate pe cei mici din casă și din fața ecranelor.
Câinele îl responsabilizează pe cel mic, iar psihologii susțin faptul că un copil care va crește cu un câine alături, va deveni un copil mai prietenos, mai deschis, mai rezistent la stres și cu mult mai puține probleme de sănătate.
Un câine înseamnă și murdărie, trebuie să-ți asumi asta și să înțelegi că acest fapt va consuma din timpul tău liber și o parte din bugetul lunar pentru toaletare, vizite la veterinar, iar în cazul în care se îmbolnăvește – medicamente.
Am întrebat mai multe mămici care se află în ambele ipostaze prezentate mai sus, cum se descurcă. Acestea mi-au împărtășit părerile lor subiective, care sper să vă ajute în a lua cea mai bună decizie.
Florentina Costache: „ David face în curând doi ani. Încă nu s-a împrietent cu Otto (n.r cățelul familiei încă dinaintea nașterii celui mic) sau mai bine spus, Otto nu s-a împrietenit cu David. Se înțeleg bine când David mănâncă, când îi aruncă mingea . L-am surprins pe David molfăind jucăriile lui Otto, dar niciodată nu s-a îmbolnăvit de la câine. Cu toate acestea, Otto este extrem de grijuliu, simte când copilul este bolnav, iar când a avut febră și frisoane îi ținea companie și îl încălzea” .
Teodora Cristina: „ Copilul meu Viktor (n.r 3 ani) nu mănâncă fără Leo (n.r cățel) lângă el . I-am surprins mâncând împreună iaurt, asta însemnând o lingură el, o lingură la cățel. Niciodată nu s-a îmbolnăvit de la cățel. De multe ori, câinii sunt mai curați ca oamenii”
Oltean Mihaela: „ Întodeauna am avut cățel. Nu s-a pus problema de adaptare. Thor este al doilea câine în familia noastră. Locuim într-un apartament, iar câinele doarme adesea în pat cu băieții. În legătură cu microbii tot ce pot să vă spun este că eu sunt medic și am doi băieți mari: unul are 22 de ani, iar celălalt 14. Cel mare a luat primul antibiotic la 18 ani.”
Marcela Elena: „Piticul meu (n.r câinele) iubește pitici de om la maxim . Mi-a fost frică la început sa îl las sa se apropie de el, recunosc, dar când l-am văzut cum se uită la el și cum își dorea sa-l vadă , am riscat și l-am lăsat să se apropie . Din acel moment, Pucii, s-a atașat incredibil de bebe. Isi duce jucăriile lui preferate și pernița și se instalează lângă el. Dacă cumva David începe sa plângă , câinele începe să plângă și el și vine să ne caute . Efectiv vine și ne cheamă sa îl ajutam ”
Andrada Pascu: „ Pe Abby noi o aveam dinaintea nașterii fetiței. Nici nu s-a pus în discuție îndepartarea ei , nici măcar pt o vreme, din familia noastră. Am fost întrebați și câteodată priviți suspicios când spuneam că venirea pe lume a copilului nu va schimba rutina zilnică a cățelului.
Când am venit de la spital a fost curioasă să vadă ce mișcă în brațele mele, a mirosit, a fost agitată, dar i-a trecut. Cu timpul a acceptat-o, acum îi e mai greu ( n.r cățelului) fiindcă fetița fuge după ea să o prindă de coadă și urechi”
Așadar, tot ceea ce rămâne de făcut, în cazul în care vă decideți să luați un câine, este să vă interesați ce fel de rasă se potrivește cel mai bine temperamentului vostru și spațiului în care va locui. Nu vă orientați spre un labrador dacă stați la apartament și nici spre un westie, bichon sau yorkie ( n.r câini de apartament) daca vreți să îi țineți în curte.
Mai trebie să știți și faptul că un câine cu blana scurtă ( ex. Bulldog, Beagle, Dalmațian etc) va lăsa păr, în comparație cu un câine cu blana lungă ( ex. York Shire, Shih Tzu, Westie, Bichon etc) căruia nu îi cade părul, însă spre deosebire de cel cu blana scurtă are nevoie de toaletare la salonul canin.
Dacă ai luat la cunoștință toate aceste aspecte și sunteți pregătiți pentru marea întâlnire, indiferent de situația în care vă aflați, va trebui să vă înarmați cu multă răbdare.
Sursa foto: arhiva personala
Scris de Andreea Popa, Blog editor
