Persuasiune si limbajul trupului. Ceea ce nimeni nu iti spune si nu scrie in carti. Cum este interpretat zambetul unui vânzător? Persuasiune si limbajul trupului
Tema de azi
- In mod paradoxal, un zambet larg, cu toti dintii, nu e tocmai cea mai pozitiva declaratie.
De ce? Care este emotia transmisa defapt?
Acest argument ma pregatesc demult sa il scriu, imi sta in ochi de multa vreme, precum o reclama enorma enervantă, postata deasupra unei cladiri istorice pe langa care treci zilnic. Cam asa percep eu oamenii de vanzari care zambesc excesiv, cu gura larg deschisa, care fac gesturi de avangardă, cu brațele deschise și cu o cravată larg perfectă în jurul gâtului.Înainte să trec mai departe as dori totusi sa precizez ca da, zâmbetul este expresia bunătății, a empatiei si ar trebui sa fie întotdeauna un semn pozitiv.Cum se face însă, ca vad pretutindeni în lumea vânzărilor zambete false? Sau, sa le spunem, zâmbete fara esență, fara emoții sau scoase din context?
Zambetul vânzătorului – zâmbet excesiv, cu gura larg deschisă, însoțit de gesturi ample, te privește direct în față, vorbesc tare.
In limbaj biologic, aceste gesturi se ltraduc in „atentie, sunt mai puternic ca tine, vei face ce spun eu„. Cine a dresat un caine sau are noțiuni de limbajul primar al mamiferelor, stie ca afisarea tuturor dinților, e un semnal de putere, utilizat pentru a intimida adversarul, pentru a-i transmite un avetisment sau pur si simplu pentru a afișa cat e de mare, pontent, puternic și dotat. Primatele folosesc ranjetul ca sa afiseze partenerilor potența lor, puterea fiind de partea celui mai dotat. Tot ca declarație de dominanță și lupii își diferențiază puterea, printr-un limbaj ce implica afisarea danturii. Dar întorcându-ne la oameni, nu trebuie să facem un efort prea mare pentru a ne aminti că în cărțile copiiilor nostri din care invata emotiile, oamenii furioși sau personajele negative sunt intruchipate astfel, cu dintii la vedere si fie zambind fie ranjind, pun la cale cele rele. Deasemenea in ilustratii sau desene animate, oamenii puternici sau cei care tocmai au castigat ceva, nu tocmai just, care pun ceva la cale sau care „se dau mari”.
Daca cei mici, sunt capabili sa perceapă si sa interpreteze aceste semnale, imaginati-va atunci un om mare, in toata firea, care mai si detine un bagaj de experiente negative, cum va interpreta un zambet larg, exagerat?
Nu intamplator am asociat mai sus aceste trasaturi de emotie negativa cu mandria, puterea, beneficiul, câștigul. Am ascoiat astfel, precum o face majoritatea oamenilor, cu preconceptii, iar acum vorbesc de romanii din Romania. Din diferite motive, asociem omul mandru si plin de el, cu trufia. Sau omul castigat, cu necinstea. Asociem deasemenea increzatorul cu luptatorul, asociem succesul cu furia. De ce? E un subiect fascinant, la care voi reveni in capitolul urmator.Interpretarea acestor semnale de catre creierul uman, e foarte putin diferentiată la nivel cognitiv. Pe langa faptul ca intervine un factor care denatureaza interpretarea corecta, anume aceea ca fiecare din noi trecem informatia – vizuala, in cazul acesta – prin filtrul propriilor emotii si propriilor experiente, interpretarea are sa fie îngreunată si chipurile, de această structură a creierului, simplă și reductibilă, care încadreaza semnalele ce vin spre el în două categorii: „prietenos” sau „ostil”.
