Calatorul
Povestea poate fi spusa personalor care se simt descurajate si care au nevoie de incurajare in drumul lor prin viata, care invata de ceea ce au nevoie in viata si care duc cu ei poveri nefolositoare.
Cand Alex a pornit in calatoria sa nu era sigur in ce parte sa mearga, si a hotarat sa vada ce se iveste. Intentia sa era sa gaseasca de lucru atunci cand va avea nevoie pentru a supravietui. Alex nu stia nici care este motivul pentru care calatoreste.
Nu dupa mult timp, Alex a cunoscut un cuplu care a promis ca il va ajuta . Cei doi l-au luat in casa lor, i-au dat de mancare, l-au sfatuit in ce directie sa mearga, ce sa ia la el si cum sa isi gaseasca drumul. Toate aceste sfaturi pareau foarte promitatoare asa ca Alex a ascultat cu atentie. Deoarece, nu prea avea idee ce sa faca, acesta era sigur ca sfaturile primite au venit ca un dar. Si cand a venit momentul sa plece, cuplul i-a daruit lui Alex provizii. Cu toate ca acestea erau o greutate in plus, Alex s-a bucurat de ele. Astfel a pornit la drum, pe traseul indicat de cuplu si s-a simtit foarte usurat cand a gasit intr-un final un loc in care sa stea si sa castige niste bani, scapand astfel si de povara de a cara acel rucsac greu in spate. S-a angajat la o ceasonicarie, dar dupa un timp si-a dat seama ca ceasornicaria avea probleme financiare si urma sa se inchida. A lucrat cateva saptamani, chiar fara sa fie platit. Instinctul lui il indemna sa plece dar ceasornicaria ii datora o multime de bani si ii era frica sa nu ii piarda. Ba mai mult lui Alex ii era frica de seful sau care il facea sa se simta vinovat pentru esecul afacerii sale. Dupa un timp, Alex si-a facut curaj si i-a spus sefului sau ca pleaca si ca doreste sa isi primeasca banii pe care ii merita. Seful sau s-a infuriat foarte tare si ia spus ca nu poate sa il plateasca. Intr-un final au ajuns la o intelegere, in care Alex a luat cateva ceasuri in locul banilor. Alex a fost nevoit sa cumpere un al doilea rucsac pentru a pune ceasurile in el. Acum, el avea 2 rucsacuri, unul in spate si unul in fata, inaintand cu greu. Apoi, in calatoria sa a cunoscut o femeie, pe nume Rebeca cu care a devenit prieten. Rebeca mergea in aceeasi directie cu Alex, ajutandu-l sa care o parte din greutate. Saptamanile treceau si Alex si Rebeca au devenit prieteni foarte apropiati. Dar Rebeca a inceput sa dispara pentru perioade lungi de timp, lasandu-l singur pe Alex care isi facea griji cu privire la siguranta ei. Rebeca nu ii explica unde mergea, asa ca suspiciunile au luat nastere in mintea lui Alex , iar atunci cand a confruntat-o s-a ajuns la acuzatii, furie si resentimente. Cu toate acestea, fiindu-i frica sa nu o piarda, Alex s-a impacat cu Rebeca. Problemele lor incetau pana cand Rebeca incepea din nou sa dispara fara sa ii dea lui Alex nici un fel de explicatie.
Intr-o dimineata Alex gaseste un bilet in care Rebeca ii spune ca va fi plecata pentru o vreme si ca se vor intalni peste 5 zile pe drum cand ii va explica motivul pentru care a plecat. Deasemenea, il roaga sa ia si rucsacul ei cu el. Astfel, Alex porneste singur la un drum de 5 zile, ingreunat de cele 3 rucsacuri pe care le cara. Dupa un timp a simtit ca nu mai poate continua drumul din cauza greutatii, simtea ca spatele i se rupe, cele 5 zile i se parea ca 5 ani si s-a oprit la un han ca sa se odihneasca. Zilele treceau si nu aparea nici un semn de la Rebeca. Simtindu-se trist si singur, trebuia sa isi caute de lucru dar nu vroia sa paraseasca hanul in eventualitatea in care Rebeca avea sa se intoarca. Alex a luat o slujba prost platita si in scurt timp a ramas fara bani. Isi permitea doar o camera rece si intunecata, si pe masura ce se instala iarna, frigul crestea si nu avea unde sa incalzeazca, asa ca s-a imbolnavit. Nu mai era sigur daca dormea, daca era treaz, mort sau viu. La un moment dat, in timp ce se zbatea sa faca fata febrei foarte mari, a zarit o silueta in camera sa intrand si iesind. Persona respectiva i-a vorbit frumos, i-a dat de mancare si medicamente si a aprins un focul in camera. In agonia bolii, barbatul visa ca urca un munte, dar urcarea ii era extrem de ingreunata de bagajul pe care il avea, cateodata aluneca inapoi, cateodata cand oboseala era prea mare, trebuia sa se opreasca si asa cum se intample in vise de multe ori, muntele s-a transformat intr-un camp noroios unde i se impotmoleau bocancii. In incercarea de a traversa campul si-a pierdut bocancii, hainele, rucsacurile, ajungand pe partea cealalta acoperit de noroi, dar a aparut cineva care ii curata noroiul de pe corp. Era femeia care il hranea si avea grija de el, curata de fapt sudoarea de pe fruntea lui. Alex s-a trezit si s-a uitat in ochii mari si albastrii ai femeii si i-a spus:
– Ai fost foarte buna cu mine, oricine ai fi, Dumnezeu sa te binecuvanteze.
– Ma bucur ca te insanatosesti, spuse femeia
– Nu stiu cine esti si nici nu am destui bani ca sa te platesc. Poti lua tot ceea ce este in acele rucsacuri in speranta ca ceva iti va fi de folos, spuse Alex, apoi adormi.
Dupa ce s-a trezit din somnul profund, Alexa vazut-o din nou pe acea femeie, de data aceasta cu o farfurie de supa calda . Femeia i-a zambit si i-a spus ca vede cum acesta se insanatoseste.
– Am luat rucsacurile tale am vandut ceea ce era de valoare si ti-am luat cateva haine si provizii. Tot ceea ce a ramas este ca sa te insanatosesti cu totul si sa iti reiei drumul daca asta doresti, ii spune femeia.
– Care este numele tau ? o intreaba Alex.
– Numele meu este Speranta
– Speranta, vrei sa colatoresti impreuna cu mine atunci cand ma voi insanatosi, inteleg atat de multe acum, spuse Alex.
– Voi merge cu tine ! a raspuns Speranta, simplu.
Sursa: http://www.changingtales.co.uk
