Cand ai fost insarcinata, iar dezvoltarea fatului ti-a fost monitorizata la echograf, probabil ca specialistul ti-a atras atentia asupra ochilor fatului. Intr-adevar, la echograf se disting ochii, chiar foarte devreme, caci acestia sunt printre primele organe ce se formeaza. Prin diferite teste, medicii au remarcat ca fatul raspunde stimularii luminoase, lumina difuzata ce patrunde prin toate straturile din pantecele mamei.
Prin ochii deschisi, patrund informatiile continuu si direct, iar prin nervul optic, acestea ajung la creierul nostru. Ochiul este precum un aparat de fotografiat, in spatele lui aflandu-se un sistem de lentile care focalizeaza razele de lumina intr-un punct. Reglat normal, el face de la distanta fotografii clare fara a fi necesara o reglare. Atunci cand obiectul se apropie, reglarea devine necesara; aceasta se numeste acomodare. Irisul se comporta precum diafragma aparatului de fotografiat, regland cantitatea de lumina care patrunde in fundul ochiului, iar retina (membrana nervoasa) joaca rolul filmului, fixand imaginea. Dupa calculele cercetatorilor, 80% din amintirile pe care le avem sunt inregistrate prin vedere. Ochiul are rolul de a ne furniza informatii , sub forma unor imagini colorate, despre adancimea, distanta si miscarea obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara. Prin ochi primim, asadar, cele mai multe informatii despre lumea exterioara, iar daca doua treimi din senzatiile noastre sunt vizuale, atunci ochiul este, fara indoiala, cel mai impresionat izvor de informatii.
Cum vede bebelusul in fiecare luna
Nou-nascutul: La inceput, vederea bebelusului este de 0,5/10. Cu toate ca, din punct de vedere fizic, ochii unui nou-nascut sunt capabili sa vada perfect, el nu poate sa focalizeze imaginea la mai mult de 20 cm distanta. Aceasta este, de altfel, si distanta aproximativa intre fata lui si a mamei in timpul alaptatului. De ce? Pentru ca nou-nascutul nu stie inca sa-si acomodeze privirea cu distanta. Deoarece ochii lui nu se pot inca adapta distantelor, vede in ceata si nu percepe nici relieful, nici culorile. Vederea lui este neclara si lumina puternica il deranjeaza, motiv care-l face sa clipeasca des.
Practic, nou-nascutul vede numai in alb si negru si distinge mai bine contrastele. Nou-nascutul poate distinge ziua de noapte, isi inchide ochii la lumina puternica si ii redeschide in penumbra, de aceea este bine ca lumina ce-l inconjoara sa nu fie foarte puternica sau prea apropiata. Veti observa ca inca de la nastere il atrag obiectele stralucitoare.
In conluzie, el nu-si distinge fizic mama de ceilalti din jur, dar acest lucru nu trebuie sa te ingrijoreze; celelalte simturi il vor ajuta, ca inca din a treia zi, sa te recunoasca. El te va simti pe aceasta prin atingere, miros, dupa voce etc.
Atentie! Pentru ca retina nu contine destui pigmenti, bebelusul este repede orbit de lumina.
La o luna, vederea incepe sa se imbunatateasca, iar bebelusul este atras de obiectele mari,cu margini perfect conturate si avand culori contrastante, iar mult timp si-l va petrece studiind spatiul din jurul lui. S-a demonstrat ca in jurul varstei de 5 saptamani, bebelusul incepe sa distinga culorile, mai intai culorile vii: rosu, verde. Pentru inceput va vedea mai bine din fata, dar inca nu distinge detaliile.
