S-a tot vorbit despre acele dark-side-uri ale personalității noastre, despre convingeri limitative, despre comportamente toxice, stima de sine și asa mai departe. Cum ca toate acestea nu ne sunt benefice, nu ne ajuta în relații și astfel ar trebui sa ne descotorosim de ele.
Însă despre ce nu prea mai aud sa se vorbească este despre virtute. Virtuțile unui om, acel spectru de valori pe care mișcarea aceasta a dezvoltării personale, le-a pus în buzunar în momentul în care a început sa își facă numărul în sălile de conferințe și în bestseller-uri pe teme precum depășirea propriei condiții, aspirarea la cea mai buna varianta a ta, unde este doar strălucire și lumina.
Ei bine, eu găsesc aceasta mișcare ca fiind o forma perfida de condiționare pentru oameni. Eu găsesc forțată și neînregulă aceasta condiție de a te perfecționa și dezvolta cu orice preț.
Cine spune cât și cum trebuie sa creștem? De ce trebuie să vină cineva să îmi spună mie sa ma debarasez de o buna parte din mine, care ar fi negativa? Cum ar putea veni cineva sa îmi spună ca am trăsături negative care trebuie înlocuite?
În primul rând, NU astfel trebuie pusa problema. Nu suntem un fel de specii de roboti stricati care au nevoie sa fie repetati, spălați, resetați, reprogramați. Nu îmi vine sa cred ca nu am reacționat mai demult la aceste anomalii care vin și se impun, chipurile, pentru binele nostru. Singurul bine de care avem nevoie și care poate fi ghidat din exterior este ajutorul prin care sa ne descoperim drumul. Ghidarea prin întuneric, spre a gasi luminița de la capătul tunelului pe care sa o putem apoi urma singuri. Asta ar fi singura forma de ajutor natural cerut și acceptat de către corpul nostru, din exterior.
Problema se pune cu totul și cu totul diferit. Am nevoie sa corectez orice la mine? E de corectat? Trebuie sa scap de aceste comportamente? Nu ma ajuta aceste comportamente oare deloc? De unde provin ele? Cum le-am dobândit? Oare de ce? De ce am aceasta personalitate? De ce am aceasta predispoziție genetica? Ce as avea de învățat prin asta? Cum impacteaza în relații acest comportament? Ma protejează? As fi la fel fără aceasta trăsătură? As mai fi eu însămi, dacă m-as schimba în acest sens?
Daca esti interesat de partea autocunoasterii citeste si articolul ”Intoarcerea la mine. Autocunoaștere, procesul meu și terapiile aplicate. Despre deconditionare”
Pune-ti întrebările astea și vezi ce răspunsuri îți dai. Ce răspunsuri vin la suprafață?
Aspectele considerate negative din personalitatea ta pot fi privite ca fiind virtuti
Oare nu am putea considera ca un astfel de dark-side poate fi intr-o anumita situație, o virtute? Sa luam exemplu submisivitatea. O persoana submisiva care are mereu provocări serioase atunci când are de negociat. Sau când trebuie sa își ceara prețul sau sa își exprime nevoile.
Intr-adevar, dacă e pronunțată aceasta atitudine submisiva, il încurcă serios pe omul nostru, văzând ca prin asta pierde anumite înțelegeri sau promisiuni. Însă, în fond, avea omul acesta nevoie sa câștige acele negocieri?
Nu! Avea nevoie sa își demonstreze valoarea? Nu!
Avea nevoie sa își impună nevoile? Nu! Un astfel de om are nevoie sa fie privit, considerat, apreciat, iar pentru asta, recunoașterea vine din partea celorlalți natural, dacă exista.
Ori dacă nu se întâmplă asa înseamnă că nu e în relațiile potrivite pentru el. E nevoie sa se înconjoare de oameni sensibili la nevoile sale care sa ii respecte partea atunci când fac o înțelegere împreună.
Deci, nu ar avea nevoie de o contra-calitate, prin urmare atât timp cât nu se expune în mod forțat unor astfel de situații. Persoana submisiva nu are nimic de pierdut pe tema submisivitatii sale.
Însă miezul abia acum urmează a fi explorat. Virtutea, e ca o lumina ce tronează deasupra capului celui ce-o poarta. Virtutea e mai mult decât calitate, e o binecuvântare. Pentru acest om submisiv din exemplul nostru, faptul ca își cunoaște locul, poate fi o mare virtute, acolo unde se duc războaie de putere.
Însăși acea submisivitate despre care am crede ca nu e bună, iată că prezentă într-o lume a agresivității, il incoroneaza în virtutea așteptării, în virtutea modestiei, sincerității, cumpărării, sacrificiului și supunerii.
