Dacă ești în acea perioadă sau daca deja ai trecut cu bine peste ea, e important să știi oricum care sunt cauzele crizelor de tantrum și ce poți să faci atunci când te confrunți cu ele. De ce? Pentru că mai bine prevenim din timp decât să rezolvăm când e prea complicat. Iată câteva explicații ale crizelor de furie la copii și sfaturi practice pentru a trece mai ușor peste ele.
De ce apar crizele de tantrum la copii?
Există numeroase explicații științifice care ne ajută să înțelegem ce se află in spatele unei crize de tantrum. De cele mai multe, aceste accese de furie apar la copiii cu vârste între 2-4 ani, scăzând în intensitate și frecvență odată cu creșterea vârstei. Trebuie să menționez că „ieșirile” copiilor sunt NORMALE (la fel ca și cu luarea lui NU în brațe), însă unii părinți nu sunt pregătiți să caute ce se află în spatele acestor crize. Totuși, cauzele generale ale crizelor de tantrum sunt:
- oboseala;
- foamea / setea;
- frustrările acumulate de-a lungul zilei / mai multor zile;
- nevoia de atenție;
- pierderea conexiunii cu părinții / unul dintre părinți – copilul poate avea nevoie de mai mult timp cu mami și tati, astfel încât o criză de tantrum poate fi singurul mod prin care știe să vă comunice acest lucru;
- limbajul subdezvoltat – în cazul in care copilul nu cunoaște încă suficient de multe cuvinte pentru a se exprima, își va manifesta frustrările printr-un astfel de episod;
- reprimarea emoțiilor – dacă obișnuiești să îi reprimi des emoțiile negative copilului tău, să știi că e bine să nu o mai faci!
„Nu mai plânge, că faci gălăgie!”
„Nu e voie să fii supărat, doar ești băiat! Trebuie să fii puternic!”
„Ridică-te de acolo și nu mai plânge , că râde lumea de tine / mă faci de râs!”
„Nu-ți fie frica, nu e nimic sub pat, e doar imaginația ta!”
Toate acestea sunt exemple de „cum să nu”. Dragi părinți, lăsați-vă copiii să plângă atunci când au nevoie! Lăsați-i să trăiască și emoții negative! Cu toții trebuie să înțelegem că e ok sa mai plângem, e ok sa ne mai fie frică uneori, e ok să nu fim ok tot timpul. Copilul face crize de tantrum și din cauza dezorganizării emoționale. A faptului că „îi vine să plângă”, dar nu e lăsat, moment în care se produce un dezacord între emoții.
„Eu acum sunt trist. Mama nu mă lasă să mă exprim. Cum e bine de fapt? Nici eu nu mai știu…”
Și atunci apare o criză, care este de fapt un semnal de ajutor din partea celui mic. Așadar, ce ne rămâne de făcut?
Soluții practice:
- Empatizează!
„Înțeleg că ești furios. Bietul de tine, știu că ți-e greu…”
- Fii alături de copilul tău!
„Uite, poți plânge la mama in brațe.”
- Menține-te ferm!
„Îmi pare rău, dar am rămas la aceeași decizie: nu cumpărăm această jucărie, puiule.”
- Nu recompensa tantrumul! – dacă cedezi și îi dai în final lucrul de care are nevoie, vei încuraja reapariția crizelor de tantrum („…pentru că știu că oricum primesc ce vreau.”)
- Lasă-l să se manifeste! Odată început, tantrumul trebuie lăsat să se epuizeze. După ce te-ai asigurat că ai făcut validarea emoțională, i-ai transmis că oricum „nu va obține ce vrea”, dar că îi ești alături. Îți rămâne doar să aștepți, calmă, epuizarea momentului. E greu, știu, dar merită! Rezultatele acestor practici vor fi exprimarea în timp a nevoilor copilului tău, precum și conturarea unui atașament securizant.
- Caută cauzele din timp! – dacă știi că micuțul tău face deseori crize de furie seara în magazin (cel mai probabil de la oboseală) cred că acesta este un motiv suficient de bun pentru a nu-l mai duce seara la shopping.
Nu uita: dacă privești mai departe de comportament, ajungi la cauză. Dacă găsești cauza și o rezolvi, deja ai câștigat! Lasă-l să își exprime emoțiile la momentul potrivit, menține limite și reguli, nu recompensa comportamentele dezadaptative și vei vedea că, odată ce învață limbajul, își va exprima în alte moduri furia sau dezamăgirea. E nevoie de timp, răbdare și încredere!
