Copiii învață ceea ce trăiesc
„Dacă trăiesc în critică și cicăleală,
copiii învață să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate,
copiii învață să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă,
copiii învață să fie anxioși.
Dacă trăiesc înconjurați de milă,
copiii învață autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjurați de ridicol,
copiii învață să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie,
copiii învață să simtă invidia.
Dacă trăiesc în rușine,
copiii învață să se simtă vinovați.
Dacă trăiesc în încurajare,
copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranță,
copiii învață răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă,
copiii învață prețuirea.
Dacă trăiesc în acceptare,
copiii învață să iubească.
Copiii învață ceea ce trăiesc
Dacă träiesc în aprobare,
copiii învață să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere,
copiii învață că este bine să ai un tel.
Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți,
copiii învață generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate,
copiii învață respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine,
copiii învață să fie drepți.
Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație,
copiii învață respectul.
Dacă trăiesc în siguranță,
copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.
Dacă trăiesc în prietenie,
copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.”
DOROTHY LAW NOLTE
Copiii sunt ca bureții. Absorb tot ce facem, tot ce spunem. Ei învață în fiecare clipă de la noi, indiferent dacă suntem sau nu conştienți de asta. Dacă adoptăm o atitudine critică, plângându-ne de ei, de alții ori de lumea care ne înconjoară, le arătăm cum să-i condamne pe ceilalți sau, și mai rău, cum să se condamne pe ei înșişi. Ii învățăm să vadă mai curând ce este rău în lume decât ce este bun.
Putem critica în nenumărate feluri, prin cuvinte, prin tonul vocii, prin comportament sau chiar printr-o privire. Toți știm să condamnăm din priviri ori să dăm o tentă critică vorbelor noastre. Copiii mici sunt foarte sensibili la felul în care sunt
spuse lucrurile şi le pun la inimă.
Nu are sens să ne ascundem, toți avem momente când ne sare țandăra din nimic. Criticăm cu toții din când în când. Şi o facem, poate, chiar de față cu copiii noştri. Nu este însă totuna cu a trăi într-un climat de critică permanentă, cu atenția ațintită asupra depistării greşelii. Indiferent de obiectul lor, criticile frecvente au un efect cumulativ, dând o tentă negativă, intolerantă vieții de familie. Ca părinți, avem de ales: putem crea o atmosfera critica si descurajatoare sau una tolerantă și încurajatoare.
Tu ce alegi?
